Nedumerit îl cauți și dibuind în întuneric
îi adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avântul îl presimți-n zilele de mâine
și-n nopțile ce-au fost găsește-i resignarea.
Un văl de nepătruns ascunde veșnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni –
și totuși află-l fiecare,
așa cum eu îți aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, când șoptim
în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea eternului și a sensului vieții în întuneric și incertitudine. Vorbitorul găsește o consolare temporară în iubire, dar căutarea continuă.