Din plâns pustiu și din dureri ți se desprind
Fermecătoare visuri,
Cu cari încerci să umpli golul lumii tale
Cu mintea mea-nțelegătoare văd
Că lacrimile tale,
Fecioară, nu-s ca alte lacrimi –
Căci lacrimile tale
Sunt picuri
Din – apa morților:
Din apele acelea cari apar ca din nimic
Pe șesuri,
Vrăjind în mijlocul pustiului
Minunea unei alte lumi..
Sensul versurilor
Piesa explorează lacrimile unei fecioare, văzute nu ca simple lacrimi, ci ca picături din apa morților, aducând cu ele viziuni ale unei alte lumi. Sugerează o conexiune între durere, pierdere și o formă de revelație sau transcedență.