Izvorul nopții.
Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
și peste munți și peste șesuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste profundă, comparând ochii iubitei cu izvorul întunecat al nopții. Metafora centrală explorează misterul și frumusețea iubirii, folosind imagini ale naturii pentru a exprima sentimente intense.