Versuri corectate și adnotate
Poezia tace-n piața marecât eu tac în poeziela ecuator poate-i răcoaredacă-s bun fir-ar să fie.Ca să tac în poezietac în dragoste nocturnce albastră nebuniearunc stelele din turn.Tac în dragoste nocturnla ecuator poate-i răcoarela noapte sunt Moș Crăciuntace poezia-n piața mare.Eu tac într-o poeziecare-apoi ne scrie.
Izvorul nopții.Frumoaso,ți-s ochii-așa de negri încât searacând stau culcat cu capu-n poala taîmi parecă ochii tăi, adânci, sunt izvoruldin care tainic curge noaptea peste văiși peste munți și peste șesuriacoperind pământulc-o mare de-ntuneric.Așa-s de negri ochii tăi,lumina mea.
Intrai la ea în miez de noapte.Dânsa dormea – luna băteaÎn geamul larg – şi luminaAl plapomei atlaz de nea.Şi cum era-ntinsă pe spate,Se bifurcau nuzi sânii grei –Şi-ncet, precum apa-ntr-un vas,Stătea viaţa-n somnul ei.
Mi-e somnul tot mai străveziu. De-acumte pot vedea mai bine pe-ntuneric,pot urmări pe trupul tău cum noapteacu iedera-i necunoscută crește,și sânii legănându-se ca douăstele de mare. Câteodată lunavenind prin geam îți aurește șoldulca vechilor statui-mărgăritare,cad licărind în jurul fiecăruisărut al meu și iedera dispare,rămâne numai frunza de acantă,aur și negru coborând în tainacoapselor tale. Somn … Citește mai mult