Vezi cum umblă lucrurile goale
Parcă trecem noi și ele stau?
Cum lucesc din smalțurile din bagale,
Și din toate câte le mai au?
Stai așa, o veșnicie. Iată
În dulapul de deasupra ta
Stau ciopliți în teiuri sâni de fată
Și bețivi căzuți lângă cana.
N-are scară casa. Doar o trapă.
Ține-te-ntr-o mână peste flori.
Să le rozi rizomii roz din apă
Dulci rogozi foșnesc nerăbdători.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de nemurire prin imagini ale naturii și ale efemerității vieții. Versurile sugerează o contemplare a lucrurilor simple și a trecerii timpului, într-un cadru atemporal.