Cu sufletul golit de miracole
Am fost îmbrânciți într-o sală de spectacole
Unde ni s-a-mpărțit, printr-un sistem de jgheaburi,
Fiecăruia o gamelă cu aburi.
Eram tineri, eram militari,
Abia muriserăm în luptele mari
Purtate de noi la
Trecătoare. Cine nu cade?
Cine nu moare? Noi însă nu filosofam,
Ci ne continuăm
Serviciul, întrerupt un moment
Până la venirea noului regiment
Care urma să ne preia.
Nu știam cât va mai dura
Șederea noastră în marea sală.
Știam doar că va fi un spectacol de gală
Și, până când începe,
Căutam și noi a pricepe
De ce se-așază, sus de tot, pe cornize,
Medaliile noastre, păstrate în valize.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unor soldați morți în război, aflați într-o sală de așteptare incertă. Ei își contemplă trecutul și așteaptă un viitor necunoscut, într-o atmosferă solemnă și melancolică.