Fata intrase sfioasă-n pădure.
Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,
robuști, rămuroși, răsfirați,
cu semne vechi în piepturi, de secure.
Trezind nelămurite chemări de-mbrățișare
trupul fetei trecea nebulos printre ei.
Copacii păreau mai masivi și mai grei
și-n rădăcini mai tulburi fiecare.
Râvnind, priveau cum pasul i se pierde
și sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,
dar iedera se-ncolăcea mai strâns
și le-nvelea, felina, privirile cu verde.
Sensul versurilor
O tânără fată intră într-o pădure, iar interacțiunea ei cu natura trezește sentimente noi și o transformă. Copacii, personificați, par să reacționeze la prezența ei, dorindu-și o apropiere, în timp ce iedera simbolizează o forță protectoare sau restrictivă.