Dimitrie Anghel – Pastel

Ce zarvă e în lumea porumbilor în zori,Şi câtă bucurie în jurul casei voastre:Priveşte, vin păunii cu crestele albastreŞi cozile învoalte ca un ghiveci de flori.Şi-n urma lor, curate şi lucii ca zăpada,Păşind pe cărăruia cu albe romăniţe,Coboar-acum alaiul de mândre păuniţe,Că de-atât alb, deodată s-a-nveselit ograda.Şi s-a trezit măgarul zbierând duios la soare,Vroind să … Citește mai mult

George Topârceanu – Pastel

Pastel.Din asfințit, de peste munte,Frângeri roșii de amurgSe sfarmă-n licăriri mărunteȘi-n Dunărea umbrită curg.Dar unda tulbure le-ngroapăCând, subt răchitele din vale,De-abia mai tremură pe apăCa niște coji de portocale.Acolo jos, peste cununaÎntunecatului boschet,Sclipește-n aer semilunaDin vârful unui minaret.Și parcă zugrăvit anume,Își culcă umbra până-n malOstrovul izolat de lumeCa un castel medieval.El pare-o navă fermecatăCe-a ancorat … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Pastel

Mai nouă dimineața rămâne-n amintireaPlutașilor pe ape, din zori, la-ntâiul ceas.Cântau, la deșteptare, cu toată omenirea,Cu vâslele lăsate-n oglindă de atlas.Făcând ecoul aripi de stoluri călătoare,Venea ca de departe și parcă din trecut.S-au răzvrătit în clocot talazele-n vâltoareDe s-a pierdut și pluta și vocile-au tăcut?

Andrei Ciurunga – Pastel

Fata intrase sfioasă-n pădure.Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,robuști, rămuroși, răsfirați,cu semne vechi în piepturi, de secure.Trezind nelămurite chemări de-mbrățișaretrupul fetei trecea nebulos printre ei.Copacii păreau mai masivi și mai greiși-n rădăcini mai tulburi fiecare.Râvnind, priveau cum pasul i se pierdeși sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,dar iedera se-ncolăcea mai strânsși le-nvelea, felina, privirile … Citește mai mult

Ana Blandiana – Pastel

Pastel.Țara mea părăsită de fructe,părăsită de frunze.Părăsită de struguriiEmigrați prevăzători în vin,Țara mea trădată de păsărileRostogolite în grabăPe cerul mirat și încă senin.Veșnic împăcată,Mirosind a ierburiCare-și dau sfârșitu-n soarele domol,Credincioși păianjeniȚes pânzeturi albeCa să bandajezeLocul frunzei, gol.Noaptea stele coapte-țiFermentează cerul,Vântul curge ziuaTare și-amărui,Orele-ți măsoarăNucile căzândȘi te lumineazăCuviincios gutui.

Benjamin Fondane – Pastel

Privește, toamna vine și pune-n trestii flaut-Eu caut fără vrere și nici nu știu ce cautȘi-ascult cum vântul bate și sufletul din trestii.Adâncul umple urna tăcerilor acestei,Ca liniștea adâncă și fumurie a mării.Privește cum salcâmii se clatină la poartă-Pe apa din fântână se strânge frunza moartăȘi paserile zboară ca-n fața unei iniști,Singurătatea cade ca un … Citește mai mult