Atât de muritor, încât pruncul s-a sinucis cu cordonul ombilical:
„Noaptea descrește în mine. Mă nasc fără rost. Pendulul vibrează în pieptul strămoșilor mei; nu pot lua parte la acest război spre care mergeți voi toți ― în oglindă săracii par mai săraci..
Există un glonț inventat pentru mine care aleargă prin exteriorul matern. În empireu s-au săvârșit fărădelegi? ― aceasta-i întrebarea. O naștere sub jurământ este mai sigură. Câte măști se strâng pe fața ta într-o viață de om..!
Istoria nu poate străbate drumul până la mine, eu nu mă pot naște în numele ei. Scurtați-o! ,
istoria nu vă ia în serios.”
Întoarce-te odată! , femeile familiei tale, să taci, nu te vor lăsa.
(din vol. Imperiul mâlului)
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea morții încă de la naștere, sugerând o respingere a vieții și a istoriei. Vorbește despre o condiționare existențială și o predestinare tragică.