Un zeu vlăguit se narcisea în mine,
iar eu copilăream, copilăream..,
purtându-mi umbra pe dinăuntru
și aruncând cenușa cuvintelor în râuri,
pentru ca lucrurile să nu-și mai găsească
nici forma, nici numele, nici rostul..
Copilăream și ieșeam din vis pe ușa din dos,
și-mi treceam inima ca și cum aș fi trecut oceanul,
reînviind din negura sinelui,
din pustietățile timide,
din tot felul de arome și tristeți..
Copilăream.., iar paznicii melancolici îmi spuneau:
”Trecătorule, astăzi, și de visat se visează altfel! ”
Trăiam pe măsura acelui poem,
mă hârjoneam în preajma cuvintelor presupuse,
și-ntreaga mea lume după mine își potrivea ceasul.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema copilăriei pierdute și a transformării interioare. Naratorul se află într-o stare de visare melancolică, căutând sens și identitate în mijlocul amintirilor și emoțiilor.