Împletim priviri, degustăm lumea,
Respirăm aerul nopții, așezați pe nisip,
Aruncăm, inocent, zaruri de plumb,
Destine învârtind până la răsărit.
Doi crabi încleștați, într-un dans paralel,
La un capăt de lume, pe-un țărm uitat,
Desculți alergând, pe faleze pustii,
Sfidând gravitații, c-un aer distrat.
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători.
Ne-ntâlnim la mijloc, undeva, în lume, întâmplător,
Improvizăm, fără s-avem vreun plan.
Aruncăm cu teorii despre cum e să fii,
Ne ținem de mână, ca de un ultim liman.
Clandestin, traversăm, pe un pod delicat
Tabuuri pierdute, într-un ev depășit,
Sufocându-ne spaimele, intrăm în bârlog
Să-mblânzim un balaur, ușor adormit.
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători.
Orice zi e aceeași zi, mai mereu
Viața se scurge regulat după plan,
Sclipirea spontană se preface în clișeu,
Haiku-ul devine un roman.
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători
În valuri ne scufundăm
Deplin încrezători.
Deplin încrezători.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și conexiune într-un cadru marin. Vorbește despre momente efemere de spontaneitate și încredere, în contrast cu rutina vieții.