Suierătura despicată.
Clinchet de țurțuri, cu fiori.
E noaptea ce-amorțește frunza,
Duel e de privighetori.
E mazărea dulceag-uscată,
Cu plânsul bolții în păstăi.
E Figaro de pe pupitre
Din flaut, grindină spre văi.
E tot ce-i important ca noaptea
Prin scăldători scurmand, vioaie,
Sub streșină, s-aducă steaua,
În palmele sticlind de ploaie.
Țurțit ca pluta-ncinsul aer.
Bolta se-năbușă-n arin.
De-ați râde stelelor – ce hohot!
Dar necuprinsul – loc străin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o definiție abstractă a poeziei prin intermediul unor imagini puternice din natură. Poezia este prezentată ca un amestec de sunete, senzații și emoții, capturate într-un moment efemer.