Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea continuă a naturii, de la amărăciune la dulceață, de la otravă la viață. Este o meditație asupra ciclurilor vieții și a frumuseții ascunse în procesul de schimbare.