Ca un actor ce-abia a debutat,
Care, cu trac, își uită partitura,
Sau ca un animal înfuriat,
Ce-și pierde forța întrecând măsura;
Așa și eu, de teamă, am uitat,
Ceremonia dragostei să-nchei,
De prea multă iubire am clacat,
Strivit de chiar povara dragostei.
O, ochii mei să fie elocvența,
Muți mesageri dând inimii cuvânt,
Pledând iubirea, vrând și recompensa
Mai bine decât vorba spusă-n vânt.
Ce-a scris iubirea mută, află dar!
S-auzi cu ochii e-al iubirii har.
Sensul versurilor
Sonetul explorează teama de a nu fi la înălțimea iubirii, comparând sentimentul cu tracul unui actor sau cu furia neputincioasă a unui animal. Vorbirea este înlocuită de privire, ochii devenind mesageri ai sentimentelor profunde.