William Shakespeare – Sonetul 39 [Sonnet XXXIX]

Cum să îţi cânt valoarea-n mod decent
Când tu eşti partea bună ce-o vădesc?
Şi la ce bun s-arăt al meu talent?
Nu sunt fudul atunci când te cinstesc?
Şi-atunci, mai bine să ne despărţim,
Trăind iubirea noastră separat,
Ca astfel, când departe o să fim,
Să-ţi dau ce meriţi tu cu-adevărat.
Absenţă! Ce tortură, ce mai dor,
De nu te-ai comporta indiferent
Stârnind în mine gânduri de amor,
Ca să mă-nşele dulce, permanent,
Mi-ai spune cum din unu doi separ
Când laud omul ce-a plecat hoinar.

Sensul versurilor

Sonetul explorează complexitatea iubirii și a absenței. Vorbitorul se întreabă cum să-și exprime valoarea iubirii și sugerează o despărțire temporară pentru a aprecia mai bine sentimentele.

Lasă un comentariu