În primăvară nu te-am însoțit
Când mândru’ April cu strai multicolor
Natura toată a întinerit,
Încât chiar și Saturn a râs de zor.
Însă nici cânt de păsări și nici flori
Din cele cu miros deosebit
N-au evocat a verilor comori,
Ca să le smulg din locul însorit.
Nici crinul alb nu m-a impresionat,
Nici trandafirul roșu și perfect;
Ele pe tine de model te-au luat,
Căci erau minunate la aspect.
Simțeam că-i iarnă totuși, că m-am dus
Noroc că umbra-n toate tu ți-ai pus.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă absența persoanei iubite în timpul primăverii, subliniind că frumusețea naturii nu are același impact fără prezența ei. Natura este văzută ca un model imperfect al frumuseții persoanei iubite, iar absența acesteia transformă primăvara într-o iarnă simbolică.