O, să nu-mi ceri acuma să trec peste
Răul ce-nadins mi-l faci tu mie.
Rănește-mă nu din priviri, vorbește-mi;
Omoară-mă, dar nu prin viclenie.
Zi-mi că iubești pe altul, dar cu mine
Când ești, iubito-n jur nu te uita.
De ce să mă rănești când știi prea bine
Că forței tale n-am cum rezista?
Hai să te scuz: ”Ah, draga mea cunoaște
Că ochii ei frumoși dușmani mi-au fost,
Și de la mine fața și-o întoarce
Pe alții să-i lovească nemilos”.
Dar să n-o faci, fiind aproape mort
Ucide-mă-n priviri, să scap de tot.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și confuzia provocate de trădarea în dragoste. Vorbitorul preferă o confruntare directă cu realitatea, oricât de dureroasă ar fi, decât să fie mințit sau manipulat.