Te rușinezi că te-ai îndrăgostit
Și astfel te arăți necugetat
Căci dac-ai vrea, de multe ai fi iubit,
Dar nu-ndrăgești niciuna, cum constat;
Căci ai în tine un așa venin,
Încât chiar contra ta tu uneltești
Să ruinezi acel frumos cămin
Pe care-ar trebui să îl clădești.
O! Schimbă-ți gândul, să mi-l schimb și eu;
Să poată ura dragostea sluți?
Rămâi plăcut și blând, cum ești mereu,
Măcar cu tine generos să fii.
De dragul meu, fă-ți un urmaș de soi,
Ca frumusețea să rămână-n voi.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii de sine distructive și a refuzului de a împărtăși frumusețea cu lumea. Poetul îndeamnă persoana iubită să se schimbe și să lase frumusețea să continue prin urmași.