Oglinda îți arată-mbătrânirea,
Ceasul cum prețioase clipe pierzi;
Foile goale-ți găzduiesc gândirea,
Din carte-aceste lucruri ai să-nveți:
Cutele ce se văd pe fața ta
Vor evoca morminte larg căscate;
Poți, din lentoarea ceasului, afla
Cum curge timpul spre eternitate.
Ce nu poate memoria reține,
Tu să așterni în paginile goale,
Ideile moșite doar de tine
S-aducă prospețime minții tale.
Din aste exerciții de-ți faci partea
Vei fi-n câștig, îmbogățind și cartea.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema îmbătrânirii și a trecerii timpului, îndemnând la consemnarea gândurilor și ideilor pentru a contracara pierderea memoriei. Scrierea devine astfel o modalitate de a îmbogăți atât mintea, cât și cunoașterea.