Când muzică asculți, de ce oftezi?
Ce-i dulce-i dulce, ce-i voios, voios,
De ce iubești ce tu nu agreezi
Și-n plictiseală vezi ceva frumos?
Iar dacă armoniile nu-ți plac
Când doi cu cununie s-au unit,
Acele note te-or mustra în veac
Că tu cânți solo-n loc să fi iubit.
Coarde pereche dac-atingi subtil
Vibrează blând, într-un acord deplin,
De parcă tatăl, mama și-un copil
Îți cântă-n cor cu glasul cristalin.
Și fără vorbe-n melodie-ți spun
Doar acest lucru: „Singur, nu ești bun”.
Sensul versurilor
Sonetul explorează sentimentul de singurătate și importanța conexiunii umane. Vorbește despre cum armonia și iubirea sunt esențiale pentru o viață împlinită, sugerând că a fi singur nu este o stare ideală.