Elizabeth Barrett Browning – Sonetul VIII
Cum aș putea să-ți răsplătesc vreodat’Că inima ți-ai scos-o bucuros,De purpură și aur prețios,Și că pe-un zid ai pus-o avântatCa eu s-o iau în palmă imediat,Bărbat culant? Am suflet ticălos,Ingrată sunt că am găsit folosÎn darul tău, iar eu nimic n-am dat?N-am suflet gol – săracă m-am trezit.Așa vru Domnul. Toată viața meaAm plâns de … Citește mai mult