Păcatele de dezmățat duios,
Din inima ta bună când lipsesc,
Le faci că tu ești tânăr și frumos
Și-n jurul tău ispitele roiesc.
Ești dulce și gentil, demn de curtat,
Splendoarea ta atacului dă ghes;
Și când femeia vrea, poate-un bărbat
Să plece până când n-are succes?
Dar ai putea să-mi lași ce e al meu
Elanul tinereții să-l strunești,
Căci prin dezmățul tău greșești la greu,
Și două legăminte terfelești:
Al ei, că ești frumos și o tentezi
Și-al tău, că ești frumos și mă trădezi.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trădării și a infidelității, cauzate de frumusețea și tinerețea celui căruia i se adresează. Vorbitorul se simte trădat, deoarece frumusețea celuiălalt îl face să încalce legăminte atât față de o altă persoană, cât și față de vorbitor.