Cum ai putea mai mult să fii slăvit
Decât s-auzi că eşti aşa cum eşti,
Şi-n grija cui stă undeva zidit
Originalul ce-l alcătuieşti?
Sărac este condeiul ce-a descris
O temă oarecare minunat;
Însă acel ce despre tine-a scris
Că tu eşti tu, va fi elogiat.
Mai bine te-ar expune riguros,
Ca nu cumva să strice ce-ai primit,
Făcând aşa, va deveni faimos,
Căci versul lui de toți va fi citit.
Dar tu, când vrei să fii glorificat,
Ți-atragi blestem, căci lauda-i păcat.
Sensul versurilor
Sonetul explorează paradoxul laudei și al glorificării. Persoana căreia i se adresează sonetul este atât de desăvârșită încât orice încercare de a o descrie ar fi insuficientă, iar dorința de a fi glorificată atrage blestemul, deoarece lauda devine un păcat.