Iubite, ia-mi iubirile, pe toate,
ești mai bogat de le vei dobândi?
Iubirea nu mi-o crezi iubire, poate,
dar ea a ta este de când o știi.
De dragul meu dacă-mi primești iubirea
și-o cheltui, nu te voi fi blestemat
și totuși te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ți-o dorești cu-adevărat!
Iubit tâlhar, tu, hoțul de miresme,
te iert când sărăcia mea o furi,
iubirii-i ierți fărădelegea lesne,
mai greu fărădelegile le-nduri.
O, desfrânat ce schimbi în bine răul,
nu-mi fi dușman, chiar dacă-mi ești călăul!
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și ambivalența sentimentelor față de un iubit care a trădat. Vorbitorul oscilează între iertare și blestem, recunoscând atât puterea distructivă a iubirii, cât și capacitatea de a ierta chiar și cele mai mari greșeli.