Tu nu te-ai însurat cu Muza mea,
Deci nu poți fi blamat că savurezi
Ce alți poeți în versuri vor să-ți dea,
Și cartea lor o binecuvântezi.
Ai nuanță vie, ești și priceput,
Iar lauda cu mult mi-o depășești,
De-aceea vrei s-o iei de la-nceput
C-un alt condei, cu el să propășești.
Așa să faci, dar când vor inventa
Expresii minunate fel de fel
Să știi că-n vorbe simple slava ta
Cântată e de-al tău amic fidel.
Iar ei mai bine chipuri zugrăvesc
Ce n-au culori, pe tine te jignesc.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă admirația și respectul profund al naratorului față de un prieten poet. El îl încurajează să exploreze noi forme de exprimare, subliniind că, deși alții pot folosi artificii complicate, adevărata valoare a prietenului său este cântată în cuvinte simple și sincere.