De vei trăi și după ziua grea
Când Moartea în țărână m-a trimis
Și dacă-ntâmplător vei revedea
Aceste biete stihuri ce am scris,
Să le compari cu unele târzii
Și dacă alți poeți le-au întrecut
Valoarea lor e dragostea ce-o știi,
Deși mai bine-a scris cel priceput.
Și să-mi trimiți un gând seducător:
„Amicul dacă Muză bună avea,
Iubitului i-ar fi adus onor
Și-n rândul celor renumiți stătea;
Azi, când e mort, poeme s-au compus
Ce-n vers au stil, dar el iubire-a pus”
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința ca, după moartea poetului, versurile sale să fie reamintite și comparate cu altele, subliniind că valoarea lor principală este dragostea sinceră. Chiar dacă alții pot scrie mai bine, afecțiunea pusă în aceste versuri ar trebui să fie apreciată.