Deci voi trăi crezând că ești fidel,
Ca soțul amăgit, căci fața ta
Îmi pare-a mă iubi, dar mă înșel;
Când mă privești, gândești pe-altcineva.
În ochiul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.
Alții pe chip trădarea o nutresc,
Stau încruntați, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat și-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Și-orice gândești sau orice-ai fi simțit
În ochii tăi s-arăți doar dragostea.
Căci ești ca mărul Evei, neîndoios,
Dacă n-ai har, ci numai chip frumos.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema trădării și a înșelăciunii ascunse sub o aparență de frumusețe și fidelitate. Vorbitorul se auto-amăgește, preferând să creadă în fața înșelătoare a celuilalt, decât să accepte realitatea trădării.