Se lasă toamna pe frunzele ce ne iubesc
Și peste șoarecii din orzul adunat;
Deasupra noastră-n frasin frunzele pălesc,
La fel și tufa unui frag înrourat.
E ceasul când iubirea pâlpâie și moare,
Iar sufletul ni-i ostenit și abătut;
Hai să ne despărțim c-un plâns și-o sărutare
Căci anotimpul pasiunii a trecut.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de despărțire inevitabilă, simbolizat de venirea toamnei și moartea naturii. Sentimentul dominant este cel de melancolie și regret, conștientizarea faptului că pasiunea și iubirea au atins un punct final.