Vladimir Maiakovski – De Vorbă cu Tovarășul Lenin

Cu vâltoarea-i năucă de treburi, de fapte,
ziua trece, -i pe ducă, un ecou din ecou.
În odaie e noapte: și sunt singur cu Lenin –
care se uită de sus, din tablou.
El vorbește. Și-i energic și cald,
sub zburlirea mustății mărunte,
arcul buzelor mute.. Văd. Cuvintele-i ard.
Uriașa lui frunte strânge-n desele cute
uriașul gândirii umane stindard.
Mii, din țări și meleaguri, parcă trec pe sub el
cât pădurile, steaguri.. și cât holdele, brațe..
Sar ca ars de pe scaun. Zboară, gândul fidel –
luminează, de dragoste. Plin de nesat e!
„Eu, tovarășe Lenin, n-am să ies «la raport»..
Cu-ochii-aprinși mă prezint și-ți dau veste:
Până-n gât suntem prinși din efort în efort,
greu, tovarășe Lenin, greu al dracului este,
dar vor fi împlinite toate muncile-aceste.
Dăm lumină și haine celor mulți, celor singuri,
scoatem fier și cărbune mult mai mult cât cunoști.
Dar alături de asta mai există, desigur,
și o pleavă diversă de canalii și proști.
Obosești să te aperi și să lupți cu tâmpenii.
De când nu mai ești tu, mulți ne-ar vrea sub papuc.
Ticăloșii mai mișună, sunt sumedenii
pe pământ și în juru-i, buluc.
Un nămet de porecle, un torent de scursuri,
birocratici și răi,
Târâtori până-n oase, os de chiaburi
și sectari și bețivi și lingăi,
se proțăpesc, își scot pieptu-n afară,
cu insigne pe piept, farisei și mișei.
Să le iei piuitul, nu e treabă ușoară –
vom mai avea de furcă cu ei.
Tovarășe Lenin, pentru ani și decenii-n
uzinele noastre și pe-ogoarele toate,
în numele tău, tovarășe Lenin,
chibzuim, respirăm și răzbim și ne-om bate!
Vraf de treburi și fapte, stins reflux de văpaie,
ziua trece. Sunt la lucru, din nou.
Și e noapte-n odaie: și singur sunt cu Lenin –
care se uită de sus, din tablou.