Inima cedrilor sacri nici ea
Nu mai e prinsă ca inima mea.
Ceasul și ziua și luna și anul,
Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul.
Hore pun ca mișcătoare inele,
Limpezi, în jurul inimii mele.
Umbra, rea limbă de ceas, îmi dă roată,
Roată cu spițe de noapte-ncheiată.
Scrânciobul naltelor reci constelații
Suie și cade-n rotundele-mi spații.
Câte vârtelniți de timp sunt în cer,
Inima toate drept axă mi-o cer.
Ochi bulbucați dintr-al noulea turn
Cată cruciși către noul Saturn,
Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină
Multa rotirilor muzică lină.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre timp, univers și emoțiile umane. Inima este prezentată ca un microcosmos, un punct central în care se intersectează ciclurile cosmice și experiența personală.