Tot suie-n noi voci de la Traci
Și pasc porunci în sângele fierbinte,
Cum ai putea atunci să taci
Și de strămoși să nu-ți aduci aminte?.
Trec verile și iernile prin noi,
Ca iataganele, cândva, prin macră de român
Când se băteau voivozii în război,
Cu ei luptam și eu, aicia să rămân.
Și iară inima lăută
A doină plânge trăgănată,
Cu Horia mă avânt în luptă
Și mor sub roată încă odată,.
Ci tot cu ea cât Detunata trec Carpații,
Să-i strâng o brâncă popii Șapcă;
Prin mine Iancu își salută frații
Și cu Bălcescu stă la taină înc-odată.
Sensul versurilor
Piesa evocă trecutul glorios al poporului român, invocând figuri istorice marcante și spiritul de luptă pentru libertate. Versurile exprimă o legătură profundă cu istoria și un sentiment de continuitate cu strămoșii.