Orizontul s-a întunecat în încleștarea cea mare,
Împărățiile au sărit ca niște măsele stricate din țâțâni,
O lume nouă rea se contura peste zare
Și poporul nostru a-nceput să bea apă moartă din fântâni.
De cânt venit-au comuniștii peste țară
Cu temniți grele și cu foc și pară.
La Alba Iulia, pe Câmpul lui Horia
În cetate, s-a adunat poporul primenindu-și ia,
Minerii de la Zlatna, plugarii dintre Galde,
Frate lângă frate,
Să înlăture împreună,
Ca pe-o lespede de țintirim, tiranii
Și să alunge-n văi toți bădăranii.
A fost atunci un răsărit de soare
Înfrânt de gloanțe prin ponoare
Peste-aceste plaiuri ca o gură de rai,
Pământul tău de pomină s-o dai.
Și n-am uitat că ne-a fost dat cândva cuțitul pân-la os
Și toate câte sunt, sunt ale mele și-ale tale
Acum cânt țara iar s-a-tors pe dos,
Mama lor de comuniști cu bale.
Mainz
Sensul versurilor
Piesa descrie o perioadă întunecată din istoria României, marcată de venirea comuniștilor la putere și de lupta poporului pentru libertate. Versurile evocă suferința și rezistența, dar și speranța într-un viitor mai bun, ulterior înfrântă.