Albă păsărică!
Ce stai singurică
lângă cuibul tău?
Nu-i ziua senină,
sau nu curge lină
apa la pârâu?
De ce plângi cu jale?
Vezi surorile tale
cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
vezi cât de voioase
zbor și ciripesc!
Ce durere, spune,
ce dor greu supune
inimioara ta,
de stai singurică,
dragă păsărică,
și nu poți cânta?
-Frate, -n depărtare
o pajură mare
se-nalță mereu.
Gheara-i se lungește,
ochiu-i se țintește
tot spre cuibul meu.
Apa-i lină, frate,
frunza lin se bate
în codru-nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade
ca de mult îl roade
un șerpe cumplit!
Sensul versurilor
O pasăre mică este tristă pentru că un vultur îi amenință cuibul, iar un șarpe îl distruge încet. Ea își exprimă durerea și neputința în fața acestor pericole.
