Prolog.
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Tăcut și trist singurul meu prieten stă pe țeavă și-așteaptă.
Am auzit că-n astfel de momente poți să-ți vezi viața toată,
Am să-nchid ochii ca să văd filmul ăsta prost măcar o dată:
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Am să mă nasc și-am să țip și-am să strig, mama zâmbește și-așteaptă..
Îmi curge sânge din genunchi, e prima zi de școală – am trei cucuie,
Doamna mă-ntreabă un măr plus o pară, răspund o gutuie.
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
E ziua mea și pe pat corzile și chitara m-așteaptă..
Trei galigani îmi cer bani, pumnii-s grei pumnii-s tari cad în noapte..
O întâlnesc ies cu ea la un suc, ne plimbăm – două șoapte..
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Buzele mele, pielea ei, trupul nostru, un fior ne străbate..
Cu șapte-am luat bacul mă bucur, golesc sticla toată..
Pe masă-i hârtia semnată, mama plânge, mă cheamă-n armată!
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Toți: hai mă, cântă-ne cântecu’ ăla pe care l-ai făcut tu..
A ndrei: nu mă că nu-i cine știe ce!
Toți: hai mă.. am optișpe ani.. la na nana la la la aaa..
Sensul versurilor
Piesa descrie o retrospectivă a vieții unui om în ultima clipă dinaintea sinuciderii. Sunt evocate momente cheie, de la copilărie până la maturitate, amestecate cu anticiparea morții.