Ce-i viața? Să rabzi poate o zi și alta oare?
Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?
Cine-și dorește ochii apostolilor care
Șterși, îl jeleau pe zeul ca valu-l despica?
Ne-ncântă doar speranța, a viselor minciune,
Și dragostea, agilă în inimi pătrunzând;
Fremătător orgoliul sau voluptatea, când
Dă, muzicii asemeni, făgăduinți nebune!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a vieții, oscilând între suferință și momente de încântare efemeră oferite de speranță și dragoste. Versurile sugerează o deziluzie față de realitate, căutând sens într-o lume plină de promisiuni deșarte.