Cu mintea prin alte părți
Căutând cu degetul pe hărți
Încă încerc să-mi dau seama unde vreau să ajung
Încă încerc să scap de teama unui drum prea lung
Cărări sunt destule, dar deja umblate
Și parcă nu-mi ajung, nu pot s-alung gândul
Că e posibil să nu-mi vină niciodată rândul
Vreau ceva doar al meu
Un pământ neatins pe care primul pas să-l fac eu
Dar nu e clar, nu e definit
Poate nu există, poate nu-l merit
Poate viața asta nu s-a nimerit
Să fie cea mai fericită din câte-am trăit
Când mă uit în jur parcă-s lăsat în urmă
Se vede-n ochii lor, pot să jur că toți știu ce vor
Iar eu mă simt prea slab să-mi strecor
Visele afară din cușcă
Cu un gând sufletul se-mpușcă
Și devine abur iar eu îmi spun
Dacă n-am o viață pot s-o fur.
Refren x2
Căci din păcat în păcat o să ne naștem din nou
Și-o să fim mereu alții și tot aceiași mereu
Chiar dacă tindem să ne schimbăm, să ne vindem
De margini în cădere ne tot prindem.
Se-ntâmplă des să mă rătăcesc
Căci nu prea sunt lumini pe-aici
Nu prea reușesc
Să știu ce pot să fiu
Nu înțeleg ce e cu impresia asta
C-ar fi prea târziu
Toți sunt încordați
Au locuri unde trebuie s-ajungă
Au planuri pe termen lung, ani-s numărați
Te întâlnesc, îți strâng mâna, îți zâmbesc
Și-apoi îți spun: Vă rog să mă scuzați, mă grăbesc!
Încep să-mi pun întrebări
Când văd că tot ce ne dorim e sus
Dar nu există scări
Ce-o să faci? O să te urci pe ceilalți
Sau o să-nveți să zbori
Devii o armă, te descarci, silențios
În interior nu te desfaci
Pentru nimeni tre’ să pari mereu superior
Mă adaptez, schimb trasee
Îmi simt capu’ vibrând de la croșee
Îmi asortez cravata la costum
Și-apoi sar în tranșee
Grăbit pe drumul meu, într-o zi i-am întâlnit
Un vechi amic, l-am salutat din mers
Dar după câțiva pași mi-am amintit
De mine, și m-am întors
Știi, îți propun ceva, știu o terasă prin zonă
Putem s-o luăm pe jos, chiar dacă toate merg doar înainte
Hai să stăm puțin, să bem ceva, să îmi spui ce-ai mai făcut
Să facem câțiva pași înapoi spre ziua-n care ne-am născut.
Refren x2
Căci din păcat în păcat o să ne naștem din nou
Și-o să fim mereu alții și tot aceiași mereu
Chiar dacă tindem să ne schimbăm, să ne vindem
De margini în cădere ne tot prindem
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi prins într-o rutină, căutând un sens mai profund și o identitate proprie. Vorbește despre dorința de schimbare și teama de a nu se ridica la înălțimea așteptărilor, oscilând între a fi mereu același și a se transforma.