Pe ceruri luna se ivește,
Eu o privesc cu ochi uimit,
Iar gândul meu te urmărește
În drumul-n care te-ai oprit.
Drumeț ești tu, ca ea pribeagă,
E viața și ce-n lume sunt,
Abia o clipă de ne leagă
Iubirea de acest pământ.
Pe tine și pe mândra lună
Aș vrea din mers să vă opresc
Și în extaz ca o nebună
Un veac întreg să vă privesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de melancolie și admirație față de frumusețea efemeră a naturii și a iubirii. Naratorul contemplă luna și o persoană dragă, dorindu-și să oprească timpul și să savureze aceste momente trecătoare.