Din pulberea iubirii mele
O mică floare a crescut
Și vijelii cumplit de grele
Pe biata floare au trecut.
Dar ea de loc nu vestejește
Pare c-abia a înflorit…
Regretul care mă muncește
E veșnic nou și nesfârșit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unei iubiri pierdute, comparând-o cu o floare fragilă care, deși trecută prin greutăți, continuă să înflorească. Regretul persistă, fiind o constantă dureroasă.