Vikloth – Și Cei Mai…

Am să rup petalele și am să scriu pe ele,
Prietene, în mâinile tale sunt cernute zilele,
De pe vremea când trăgeam după noi o sanie,
Și părinți erau turnați cu ce spuneau în spovedanie,
Că nu erau bani și nu vedeam nici la alții,
Când mâncam caș cu roșii pe capota unei Dacii,
Unele lucruri nu se uită, dar nici nu se schimbă,
Așa-s comuniștii, în mașinile statului se plimbă,
Încep să cred că-i firesc ce se-ntâmplă,
Și sunt prea mulți lași care au renunțat fără luptă,
Că o femeie care de ani buni de soț e bătută,
Pentru pâinea copiilor îndură și rămâne c-o brută,
Muncește pentru tine să nu depinzi de nimeni,
Vei fi mirat de ce pot să facă anumiți oameni,
Se vând și cumpără pentru propria piele,
Toți vor bani și putere, nu să aibă caractere.
Și cel mai bogat om are griji și datorii,
Și cei mai răi oameni ar vrea să fie din nou copii,
Și cele mai frumoase fete plâng uneori,
Și cei mai de succes oameni se simt singuri.
În altă lume nu ne-ar păsa cine cu cine și-o pune,
Iar voi, fetelor, n-ați căuta atenție și afecțiune,
În faptul că o groază de bulangii încep să vă sune,
De când vă oferiți nenumărate numere,
Într-o altă lume s-ar face arme doar de jucărie,
Și-ar fi o tabără în loc de fiecare pușcărie,
N-ar fi boli și nici copii născuți cu maladii,
Sporuri frânte din copilărie n-ar mai fi,
Toate astea într-o altă lume, în asta e mult rău,
Preocupați de normele religiei decât de Dumnezeu,
Într-o altă lume n-ar fi oameni la conducere,
Și nu ne-am îndrepta spre autodistrugere,
Ar fi mai ușor muncitori pe schelele viselor,
Dar prea mulți mor fiindcă același lucru îl vor,
Într-o altă lume nu am avea păcatul în fire,
Într-o altă lume am răspunde urii cu iubire.
Și cel mai bogat om are griji și datorii,
Și cei mai răi oameni ar vrea să fie din nou copii,
Și cele mai frumoase fete plâng uneori,
Și cei mai de succes oameni se simt singuri.
Crezi c-alegi, dar și distracția ți se impune,
Pe-un circuit cu iluzii tu alergi să-ți faci un nume,
Investește în spirit, vei fi uimit de roade,
Nu vei putea fi înfrânt nici când trupul va arde,
Anii zboară și fiecare om își are rolul său,
Tu ești singurul om care poate să îți facă rău,
Se știu multe, dar multe vești n-ai să le primești,
Nimic întâmplător, deci toate sunt cumva firești,
Manipularea, ajungi să-ți dorești ce nu vrei,
Și nici n-ai nevoie, dar strângi și tot mai iei,
Până nu mai știi cine ești și te identifici cu ce ai,
Deci depinzi, dar poți să trăiești și fără trai,
Inocentă ca o floare de mai e fata viselor mele,
Dar lumea are ca modele curve și lichele,
Și uneori parcă asta vreau și eu, dar în zori
Știu că doar prin iubire sunt între nemuritori.