Vine-o vreme, vreme adevărată,
Când dureri și visuri și iubiri,
Tot ce-ați strâns și adunat în viață,
Toate se prefac în amintiri.
Vine timpul apoi, de le-adună
Și le spală-n fluviul lui spumos,
Până ce din ele, din oricare
Nu rămâne decât ce-i frumos.
Luați aminte, toate pier odată,
Nu veți mai putea să le priviți.
Faceți-vă amintiri, prieteni,
Unde să aveți să vă găsiți.
N-așteptați, strângeți-le pe cale.
Din orice iubire sau pustiu.
Cine n-are amintiri de tânăr,
O să fie singur mai târziu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța amintirilor în viață și despre cum timpul transformă totul în amintire. Subliniază necesitatea de a crea amintiri frumoase pentru a evita singurătatea la bătrânețe.