ADN.
Mulți mă-ntreabă ce-nseamnă să ai credința-ntreagă
Când religii te-ndeamnă să-neci spiritu-n teamă
Și multe culte-s făcute din lucruri mărunte
Unde fiecare-i o punte, dar ne pierdem în amănunte
Că mult ocult în lume, sub un scut de nume
Face surdomutu-n suflet, eu sunt născut din dune de tunet
Ce pune drept urmele-n tunel, surlele-n turle,
Sătul de turmele surde la urlete turde,
Că dumele slute ale curvelor kurde.
Tot mă-ntreb cum de decurge așa prost acest drum ce ne duce
Spre cruce și-aduce glozie eretică
Fără osie estetică de emoție și etică-n glozie sceptică.
E cer cică, ei cer frică cersită de la cel ce pică
Ce despică tot ce-i împiedică în predică
Și implică manipulare prin pătrundere intrigantă-n
Societăți umane cu răspundere limitată.
Când sufocăm scânteia divină din pildă
Trăind în derivă lumina aceea deplină declină
Dar eu fac abstract de tot ce mă-nconjoară
Apt să mă-ncarc când intru-n contact cu liniștea interioară
Vad miriștea-n timp de vară și deși nu mă-ncred în Islam
Unesc ambele palme calm, ieșind din vacarm
Că-n esență e interdependență,
Doar în speță căutăm clemență într-o entitate terță.
Aforic.
Vrei bani din toate? Tu ești fixat pe societate,
Dar societatea-ți dă cuțite-n spate
Așa că stai cuminte frate,
Că sclavii sunt la fel și-n libertate
E-atât de trist afară, ca o gașcă drogată-n scară
Vreun asfințit de vară, de vineri seara
S-a dus tot ce-a fost, hai uită, nu fi naiv, ajută-l
Da-i tot ce poți în luptă, în orice dispută
Că azi te porți cu burta, te vezi tu brută
Nu te mai suporți c-o sută că viața-i scurtă
N-ai nici o sursă de venit, mai bine trip fără conflict
De sens și infinit extrem de bine definit
Fii special pe veci, că anii întregi ce-i treci
Fără poteci reci, colegi și zeci de legi
Elimină coordonatele, privește sus sunt altele, uită-te, ajută-ți fratele.
Subșapte.
Privesc în ochii diavolului, spune-mi tu c****,
Care-i șansa de-a atinge porțile Raiului?
Nu-i nici una, în adevăr se-ascunde minciuna
Iar tu faci parte din întreg pentru totdeauna.
Privesc în ochii lui Dumnezeu, spune-mi tu c****e
Care-i cu adevărat numele meu? nu-i nici unul
Începutul acolo unde se termină drumul
Iar tu faci parte din întreg din ziua unu.
Din ziua întâi, renasc prin a treia poartă
De data asta scorpioni ajunși la o altă haltă
Spune-mi Tată,
Drumul meu pavat din nou întortocheat pe o altă mapă din apă
Dar m-am trezit sub presiune în sesiunea de sensuri
Prin cercuri de fum, pete pe plămâni și resturi
Vânat pe lichid în linii-n umbra lunii
Suprafața limbii linge porii urechii cu bijuterii
Al meu ghid rămâne tot parfumul,
Atunci când Amadeus cântă, arată-i tu drumul.
Dar lasă graba, lama luminează strada
În secvența de ceas urmărim din nou harta
Chiar dacă biletele s-au dat noi trebuie neapărat să prindem acest tren, 2012
Ramâi pe veci infinit, mușcă o bucată din etern.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme spirituale și sociale complexe, punând întrebări despre credință, adevăr și eternitate. Artistul caută sensul vieții și conexiunea cu divinitatea, criticând în același timp aspecte ale societății contemporane.