2012 – „Substanțe”
[„Nimic nu e pierdut niciodată. Ai păzit legea? Am păzit o singură lege: să nu ne plecăm genunchii niciodată, în fața nimănui. Nici chiar în fața zeilor? Nici!! Dar noi? Dar ei? Dar eu? Noi suntem morți? Atâta timp cât mă voi putea mișca, atâta timp cât va mai fi un singur dac care va vrea să trăiască liber ne vom bate pentru acest pământ”]
ADN.
Vorbesc cu zeii sub Zenit senin ca egiptenii
Și sumerienii-n sumedenii de vedenii
Captiv în carceră timp întoarce rapid
Carbid când tace tardiv să-ncarce tacit
Ca-n pace m-agit paranoic ca-i sonda-n zonă
Între președinți cu privire de cobră sobră
E zor de slovă, bine ai venit la tine în morgă
Unde rămâi fără cuvinte din vorbă-n vorbă
E anu-n lacrimi acum simți banu-n atrii
Întoarcerea planetei X și a Anunnaki
Nu-i calm în patrii am patru patrimi de patimi
Ce le simt sub piele ca vântul printre paltini
E 2012 scuipăm în codul Ascii
Cu spirit mayaș și rupem totu-n așchii
Soldații-s de veghe devreme doar par latenți
Cu mâna strânsă p’armament încarcă atenți
Intră-n transă-n parlament să-mpartă amenzi
Tu de ce parte te vezi în acest vag trapez.
Aforic.
Ești pus la zid ca Ceaușescu
Mediu’ terestru-i medium
Vezi tu, sistemu-i mort ca Eminescu
Sunt rege-n stradă tu pleci iar rece tata
Cu t***a decedată am clone ce așteaptă să te bată
Am o armată nesecată însetată ca la Sevastopol
Seva ți-o scot cu ceva topor
Am cel mai horror scop și iar citesc în horoscop
Că o să pierzi din fier ca Robocop, ce noroc
Raperii sunt fiare vechi peste care trec cu care vechi
Iar la priveghi, o ard urât ca Shrek
Nu înțeleg ce tot vrei tu, ți-am dat și sfertu’ academic ca-ți amân proiectu’
Îți dau și spații și gravitații
N-o să te abții ca psihopații
Ia-ți o bucată de pământ și o cazma
Și sapă-ți groapa 2012 scuipă razna.
Subșapte.
Compoziții poezia-i concept, condiții
Ai minții biți captează noi superstiții
Și-am pumnu’ strâns frânt una cu vântu’
Când cel slab, orb și mut încă-și caută rându’
Sparg granit pe drum întins în luptă cu frați
Trăgând grăbit, lovit umblând târâș printre ași
La cap stafii, oare au înțeles
Adevaratul monstru e acest sistem în care oamenii cresc
Printre diamante, fum și fente
Diafragme, furt în centre, intoxicații habitate lente
Handicap și verde, demoni cu dileme, revolutionari plini de lene
Repetenți, pistolari, dependenți, diavolari
Independenți, dividende, divergențe între interpreți
În ora 24 rupe-ți numărul de pe ceafă
Chiar dacă mâine îți crește altu’
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de rebeliune împotriva sistemului și a normelor sociale. Artistul se poziționează ca un luptător pentru libertate, denunțând corupția și inegalitățile.