În drum mi te oprești
și taci.
În pumni cosești
cărări de maci.
Ce ochi aprinși de jar
îți cad din ochii stinși
de ea, de-atâta amar.
Întârziu ridici privirea,
ce gol e aici
și totul ce aiurea.
De ce-ai plecat?
Azi-noapte eu cu vântul m-am culcat
și-n zori te legănam în dor,
în vis ningea cu pas ușor
te așterneai pe nea.
Și nu eram săraci
în trup purtam cărări de maci
ce așteptai să-i rupi.
De ce-ai plecat?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul după o iubire pierdută. Naratorul rememorează momentele intime și se confruntă cu golul lăsat de plecarea persoanei iubite, întrebându-se de ce a ales să plece.