Zmeu’ Ninja’:
Iau amploare rapid ca-n revoluția din ’48
Să trag de split-uri banii,
Că vrând, nevrând, mă storc.
Maniacii vor droguri,
Eu vreau să jonglez cu loburi,
C-am avut o viață grea
Și vreau să-mi asigur stocuri.
Și nu sunt egoist,
Dar vreau să am pe masă de toate:
Bucate sărate, p***e bine fardate, frații aproape.
Și dacă tu crezi că prin muncă o să reușesc,
O să-ți dovedesc c-am încercat de toate să-nnebunesc.
Ma doare la p***a, îmi apar speranța de moarte ca la carte,
Că viața m-a învățat cu cine iubesc
Și respect să țin aproape.
Și sunt conștient de riscuri,
De asta nu prea închid pliscuri,
Că-mi place să ascult cum se agită pustii în beat-uri
Și trăiesc în poveste înconjurat de oameni care mă iubesc
Și cred că tot ce-mi doresc e destul de simplu și firesc.
D-asta nu visez ca orbul la pseudovalorile lumești
Și-mi apăr sufletu’ ca Petru de păcatele trupești
Și încă mă cultiv, sperând că ce știu mă va ajuta
Și într-o bună zi o să-i ofer tot ce și-a dorit lu’ maică-mea.
Dar pe măsură ce trece timpu’, parcă mi se f*te filmu’
Și constat că între timp mă jucam în parc cu fii-miu.
Dar sunt băiat mare, nu pot să plâng ca un milog
Și tre’ să găsesc soluții la orice stadiu din joc.
Frica-i doar o stare, nu cred că poa’ să mă doboare
Dar continui să mă-ndop cu răniți, că mă doare.
Sunt atent la progres, panicat de ce urmez,
Că parcă peste tot sunt lucruri de care mă feresc.
Sentimente pe față mai rar, dar sper măcar,
Să fac ce mi-am propus, chestii de care n-ai habar.
Sunt împins de nevoie, ca-n fiecare zace câte un drac sau 2
Și ai mei au dat startul la luptă trăgându-mă-napoi.
Dar n-am prejudecăți, sunt animal, urmez instinctul
Și când mă apucă spumele, f*t echipa cu tot cu arbitru.
Sunt pesimist din fire și cu toate astea sper la mai bine,
Sper să mă-ngraș, că arăt ca dracu, să mai pun câteva kile.
Sper să ajung la etajul 8, dar nu pe pile
Și sper ca fata mea să zică: lasă totul va fi bine.
Dar din ce în ce mai des mă-ntreb oare cu ce-am greșit?
Oare sunt lucruri pe care le-am făcut și nu le-am plătit?
Oare sunt oameni care i-am rănit fără să mă fi gândit?
Și acum mă f*te gându’ că le-am ciordit ce și-au dorit.
Cât despre viață, sunt surdo-mut, nu-i dau importanță,
Dar toalele-mi vin din ce în ce mai larg
Și m-am albit la față.
Acum sunt singur și sper că nu mă aude nimeni
Și mă mai bucură mesajele de la tovarășii de ieri.
Dar toate astea trec, decât să plâng, vreau să petrec,
Vreau să încerc, vreau să mă aplec, vreau să mă șterg și iar să plec,
Că totul are haz, chiar și lacrimile de pe obraz
Și parcă o aud cum zice: Bună puiu’ meu, ești treaz.
Vali Martor:
Am învățat să fiu mințit și pe față cu tupeu
Am învățat să mint și eu cu tupeu la rându-mi eu
Am atâtea răni deschise, parcă-s operat pe viu
Trec ani pe lângă mine, îmbătrânesc și știu
Oare mai sunt același om care-l priveam în oglindă?
Caut liniștea promisă, caracterul mi se schimbă
Cad la picioarele tale răpus de sudoare
Gata să mă mai pui la una din încercările tale
Stau calm, mă calmez, scrisu’ ăsta mă liniștește
Și dacă ești mai bun ca mine, te rog, dovedește
Zâmbete mai rar și nu mă doare măcar
Că vântu’ e prin buzunar până la primu’ salar
Neliniste-n suflet, multe palme neluate
Multe visuri deșarte aruncate departe
Gândul că mă apuci acum poate mă face să sper
Gândul că o duci mai rău mă face să zbier
Timpu’ trece, oare sechelele rămân?
Sunt în stare să aștept prin norul ăsta de fum
Am văzut scenariul, am văzut, am învățat ceva
Am dobândit foarte puține lucruri prin munca mea
Lăsând cuvântul la o parte, doar faptele contează
Și mai presus de toate, Dumnezeu încă veghează
Am simțit durerea ce-ai pătimit-o tu
Am învățat că doar timpu’ vindecă sufletu’.
Ți-ai jucat bine rolul, îți mulțumesc
Mi-ai dat o lecție pe care n-o s-o uit cât trăiesc x4
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra greutăților vieții, a luptei pentru succes și a căutării sensului. Artiștii reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, exprimând atât pesimism, cât și speranță.