Zito – Sunt Zito

Încă puțin, România,
așteaptă-mă că vin.
Nu bem gin,
eventual, o sticlă de vin,
și e puțin, să știi
că faci totul
pentru puțin,
prea mult puțin.
Hai să mai vorbim și despre Voi,
că dacă o facem despre mine
tre’ să scoți mai multe foi,
sânge de șarpe în pântece
și plecăm la război,
într-un război pervers
cu ciobanu’ din turma de oi.
Soarele nu se arată,
asta n-am făcut-o noi.
Unitate militară,
mitraliera mea stradală,
îmi sunt versurile
și beat-ul ce mă-ndeamnă
să caut inspirație,
când cerul e pustiu,
pustiul ăsta le dă tare,
mi se pare că-l știu,
nu-l cunosc da’ îl ascult,
dar el a apărut demult,
mai exact din ’95,
atunci a fost pe la-nceput,
mai apoi când a-nceput
cânta pe beat-uri priceput,
și nimeni nu l-a cunoscut,
acuma zici că-i re-născut.
…..
……..
Lucrez fără-ncetare
să scot din când în când o piesă
și nu am răbdare,
paradisu-i pe pământ,
o iei ca pe o floare,
o culegi, o miroși,
apoi te scapi de ea,
să nu te aștepți la altceva
cum au scăpat de sărăcie,
ăștia falși cu muzica
ei nu sunt ca și mine
nu le este drag de ea,
eu ce să zic?
o iubesc acum din toată inima
mâine poate o să plec
și mă prefac că uit de ea,
să nu te aștepți la așa ceva,
voi muri cu muzica,
și de-ar fi ca ea să plece
sigur mă va lua cu ea,
ma va duce peste mări,
oceane, peste țări,
voi pleca cu ea oriunde
nu aștept eliberări.
Știi acuma cum se zice
nu există supărări
mai degrabă, fără păr
sfâșiat în două țări
decât fără piesa mea
mai bine singur printre scări
fără bunuri bani sau alte stări,
zic tot sunt Zito.