– Pe cel deal, pe cel ogor,
De-a cui jele, de-al cui dor
Te topești tu, puișor?
– De-al matale, bădișor,
Când te văd mi-i mai ușor!
Doru-i dor și de părinți,
Dar nu mult îl ții în dinți,
Nu-i ca dorul de om drag
Umbli tot ca cel beteag.
Este dor și pe aiurea,
Ca al meu nu-i nicăiurea,
Este dor și-n alte sate,
Ca al meu nu se mai poate!
Este dor și de părinți
Faci ce faci și tot îl uiți,
Dară dorul de bărbat
Tare-i mare și-nfocat,
Tare-i mare și-nfocat
La inimă m-o secat!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un dor profund și o jale mistuitoare, comparând dorul de părinți cu cel de persoana iubită. Intensitatea sentimentului este accentuată de ideea că dorul de bărbat este mult mai puternic și consumă inima.