Lovesc în solar plexus c-un lexicon lucrat.
Flow armat n-am căpătat, linia 1 am tot luptat
Și-aștept să cadă rodu’
Plasa lungă tot mă-ncurcă’
Statu’ îmi dă de furcă
D-aia acid pe lupă-nfruptă-ntreaga trupă
Capisce carnal? Pe străzi nu-i cald ca-n festival
Fură, jegmănește și sluțește
Omul încă peșteră se tot vede meșter
Crește-l și iubește-l, Doamne,
Mulți te vând de foame sau câteva grame
D-aia spun că simplu n-au avut…
Știi ce poate face un cuvânt când ia avânt?
Schimbă cursu’, fii tu fluxu’, răsărit-apus
Cu un susur în cusur
Înfiletez capitol nou’
Mi-o ard din stou’ în stou’
Nu mă-ngrădești, te auto-flagelezi să crești
Un mediu cât mai propice între tropice
Stări melodice, utopice
Pan-atunci cobor în Hades pe faleză’
Între Golani cam palizi, mami’
Țin volanu și trec anii
Îi fac dar sparg și bani
Respect fanii, nu dau fente
Din mers las amprente să mă scutur d-etichete’
Acum toți vedete văd prin chakra 7
Habar n-au cum moartea-mparte
Sângele de frate
Și-Ares fie-ți milă, nimeni mai puțin de vină
Barzii cântă în surdină, fost rutină e sub retină
Ies la lumină – Ciclu aprig de speranțe
În Pandora învârt substanțe să mă-ngreuneze că sunt om
Nu mi-a plăcut să dorm dar îmi caut pacea
Zgudui carapacea ca la Vrancea
Harcea-parcea cu miros de misterii
Paradoxu-n 13, paranoic mă tocmește
Încă de la incipit – când Golani știau că-s mic
Țepe, palme și otrăvuri, călit în năravuri
Rafinez nisipu cu tot tripu’ să îmi pun pe hard nimicu’
Până-mi dau RIP-u’, nu vreau cip-cirip’u
Că-s sătul de sătui ce vor statui
Pământul cui? Cenzurezi? ce spui?
Unde mă pui? Vezi că nu-i roz totu’
Dau de-ngheață portu’
Ancorat am cortu’
Țin efortu’ în protoplasmă, dau nucleu la asta oază’
Doar o fază din curent artistic
Mă mistific – ritmic – dripping – tripping – sippin’
Fix în feeling, că-s pe peace
D-asta propriu risc alter-ego de artist
Tipar pe mix să sune fix, febră de la pix
Până-mi sare pasta, rime de Bustha
Ce-mi țin casta dreaptă ca un rasta’
Mi-s propriu masta’
Rrrepet să mă imprimm, în propriu film
Arunc un pin cam peste penny
Se dau coate ca la grammy
Îngenunchiați în fața vremii,
Îmi zâmbesc elenii, -i de la Henny
Da-mi o apă, un soare și-un pământ
Cere-mi să fiu sfânt, drept când tot abrupt
Simplu truc direct în puc
Aleg să arunc cu totu’ pe beat antidotu’
De când dădeam la Păcii-n Lotru’
Hai plimbă mortu’…
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, cu lupte și greutăți, dar și cu momente de căutare a păcii interioare și a autenticității. Artistul își expune viziunea asupra lumii și a propriei evoluții, folosind un limbaj metaforic și imagistic.