Zellu:
Nu știu dacă sunt unealta diavolului sau a Tatălui
Sunt un al oarecare orbit de razele soarelui.
Alina: Un alt copil ce-a rămas fără jucării
Un alt copil ce-a uitat ce înseamnă bucurii.
Zellu: Ce înseamnă să nu-ți pese
Să n-ai gânduri rele
Însă tot mai întunecat pare cerul cu stele
Tot mai nepăsători, tot mai mulți crezându-ne nemuritori
Culegem flori însă ne dau mormintele fiori
Sunete macabre de viori însă cine le-aude
Nu vedem lumina ochilor, se-ascunde unde
Eram ieri, unde suntem azi
Copii pierduți în deșertul vieții
Căutând mereu să fim avuți
Prea mulți iluzionați de lupta în societate
Sorb fără rost simțul de credință-n adevărata dreptate
Scopuri deșarte, topuri create, locuri uitate unde ne jucam
Zâmbeam, aveam adevărată libertate.
Refren: Poate într-o zi ne vom aminti
Că suntem doar, doar niște copii
(4x).
Zellu: Poate va veni o zi cu soare
Visătoare-n care veți zâmbi
Veți găsi, veți primi copilul din fiecare
Veți uita, vă veți juca, veți apuca acea cărare
Unde cerul, unde pământul
Va primi o altă înfățișare
Aș vrea să știu, aș vrea să vreau, aș vrea să fiu
Din nou un copil mai bun
Însă mă aflu într-un sicriu
Numit viață ce-ți îngheață sentimentele, momentele
Clipe fericite doar peretele vede
Însă nici el nu mai crede, nici eu
Mereu, lovit de flegme-ncerc să cred în Dumnezeu
O credință strâmbă, unde partea sfântă
Copilul din mine fără să vreau l-am dat spre osândă.
Refren.
Alina: Preocupați mereu de probleme
Ati uitat cum zâmbeam acum o vreme
Ati uitat tot binele din voi
Doar crimele și ploi
Doar mormintele-n noroi
Îngropate în nepăsare
Dați spre uitare ce ne dă culoare
Doar niște copii maturizați în răutate
Îndepărtați de puritate, condamnați de societate.
Refren
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra pierderii inocenței copilăriei și a maturizării forțate într-o societate plină de probleme. Artiștii își exprimă dorința de a regăsi bucuria și puritatea pierdută, criticând în același timp nepăsarea și răutatea din lume.