Lipesc urechea de pământ
S-aud ecou de pas ce vine
Îmi țipă astăzi iar un gând
Că mi-e un dor nebun de tine.
C-un tremur de neîmpăcat
Mai caut printre manuscrise
Bătrânii vraci de-au inventat
Un leac pentru-ale mele vise.
Pastrez presate-ntr-un caiet
Alinturile tale toate
Și-n buzunarul de la piept
Tot ce-mi șoptești târziu în noapte.
Am pregătit într-un cadou
Trei mii de feluri de-a zâmbi
Și gura-mi dulce- bibelou
Să ți le dau când vei veni.
Îți scriu iubitul meu din vis
Eu, fericirea ta rămasă
Și sufletul mi-l las deschis
Să intri, să mă iei acasă.
Nu vreau să caut alt destin
Acum, c-am învățat prea bine
Tot dorul plâns să mi-l alin
Când poposesc în gând la tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și așteptarea unei persoane iubite. Naratorul își amintește cu drag de momentele petrecute împreună și își dorește ca persoana iubită să se întoarcă, oferindu-i tot ce are pregătit.