Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.
Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și asupra pierderii tinereții. Vorbitorul își amintește cu nostalgie de o perioadă anterioară, plină de vitalitate și prospețime, în contrast cu prezentul marcat de melancolie.